Sa vorbim despre vocatie, cariera

Cand m gandesc la vocatie, ma refer la menirea noastra pe acest Pamant. Cariera o vad ca pe o "unelata" cu care imi valorific vocatia, adica, ce facem noi efectiv pentru a ne implini menirea intr-un mod benefic noua si pe termen lung. Sa exemplific. Vocatia e ceva ce faci din placere si a fi dispus sa faci in orice ora a zilei. Ea trebuie descoperita pentru a fi valorificata.
Vreau sa-l dau ca exemplu pe Leonard Dobre, cel care are siteul www.mayhem.ro . Am primit un e-mail de la el, fiind abonata la siteul lui, in care povestea o particica din viata lui, anumite pasiuni pe care le avea si care facut expert intr-un domeniu. Aici este povestea:

In tinerete, eram pasionat de jocuri pe calculator. Imi gasisem o sala de jocuri in cartier si stateam acolo de dimineata pana seara. Devoram Starcraft, Quake 2, Need for Speed SE, dar, in acelasi timp, invatam si ce e aia Windows, sa dau un ScanDisk pentru ca se blocau jocurile si sa defragmentez HardDisk-ul pentru a se incarca mai rapid. Astfel, de la gamer, am devenit "expertul IT" al salii, fara sa vreau. Si mi-a placut sa fiu asa.

Cand a aparut mania cu internetul, m-am inscris pe forumul CHIP, pentru ca, vezi dom'ne, acum eram IT-st. Am inceput sa raspund la topicuri, sa creez eu topicuri, sa intru in vorba cu oamenii de acolo, cu ingineri, programatori, designeri. Devenisem pasionat de scris si de design in acelasi timp. Nu a trecut mult pana cand am ajuns moderator, si, pentru ca trebuia sa fac militarie, am capatat si abilitatea de a citi si asimila multa informatie intr-o perioada scurta de timp. Si mi-a placut asta.

Cum stateam foarte mult pe internet, am gasit blogurile si implicit nisa de dezvoltare personala. I-am descoperit pe Eben Pagan, pe Daniel Zarnescu, pe Pera Novacovici si iarasi m-am infiltrat intr-un nou trib, cum o mai facusem pana acum. I-am ajutat pe partea de web design si mentenanta si, fiind expus atat de mult partii de dezvoltare personala, am "furat" tot ce am putut: cunoastere, atitudini, mentalitati. Acum simteam ca-mi regasesc "umanitatea".

Incepusem sa citesc si sa ascult materiale de dezvoltare personala pe banda rulanta, sa merg la cursuri si seminarii, sa imi construiesc challenge-uri personale, sa devin extravertit si sa socializez cu necunoscuti. Practic, ajunsesem sa devin, iarasi, o cu totul alta persoana.

Dupa 7 ani de implicare in acest domeniu, am considerat ca e timpul sa trec la nivelul urmator, astfel mi-am deschis blogul Mayhem, m-am inscris la un program de formare in coaching care a durat aproape 1 an de zile, ca acum sa ajung sa fiu "coach cu diploma". Si-mi place la nebunie!

Insa, in nici un moment, nu mi-am zis: vocatia mea este sa fiu gamer, sa fiu expert IT, programator, web designer, blogger, scriitor sau coach. Eu vad vocatia ca fiind o constructie omeneasca, un strat pus peste "prezenta" unui om. Te face sa fugi dupa niste fantome, ca mai apoi sa alegi ceva doar de dragul de a nu te simti aiurea ca nu ti-ai gasit vocatia.

Lectia pe care am invatat-o e ca esti definit de mediul in care te afli, ca cei din jur isi lasa amprenta asupra noastra, fie ca vrem sau nu. Poti fi un cersetor, poti avea o ocupatie sau poti avea mai multe. Mesajul e sa nu ne lasam limitati in ce putem deveni, doar pentru ca ceilalti ne vor intr-un fel.

Ceea ce a vrut sa spuna e ca isi continua menirea, vocatia, ca asta va face toata viata. Nu e ceva batut in cuie, ce este odata descoperit si pe urma este totul Ok, putem sta confortabil pe canapea pt ca ne-am descoperit vocatia.
Ce am remarcat eu din povestea lui de viata este ca totul a inceput cu un lucru facut din placere: jocurile pe calculator. Acum, dragi cititori, trebuie sa ne gandim inainte de a face acel mare pas, de a alege o cale in viata,  ce ne place noua. Asadar, ce iti place tie sa faci? Aici nu ma refer la DORMIT. Este o nevoie fiziologica si atat, nu te ajuta sa te descurci in viata.

Chiar daca te gandesti ca iti place sa te uiti la TV si atat, nu-i nimic. La ce iti place sa te uiti la TV? Te fascineaza emisiunile mondene? Ce a facut nu stiu care vedeta? Atunci ai putea opta pentru jurnalistica. Axandu-te pe acest domeniu, vei sti primul/prima orice mondenitate.

Daca iti plac filmele, si numai asta faci zilnic, te uiti la filme, inseamna ca e ceva acolo ce te atrage atat de mult incat nu te poti desparti de acest obicei, cariera ta ar putea fi in acest domeniu.
Poate stai pe facebook toata ziua si numai comentezi fotografiile prietenilor sau esti activ/activa social. Ai putea alege un domeniu care sa te implice mereu in sociatate, sa socializezi mereu.

Poate te preocupa sa sti cat mai multe despre un domeniu cum ar fi medicina, nutritia, literatura, limbile straine sau orice altceva, incat citesti atat de pasionat/a carti sau articole din domeniul respectiv incat ai face asta zilnic.

Ai renunta la alte activitati pentru a putea face ceea ce te pasioneaza, ceea ce ai descoperit ca e captivant si vrei sa afli  mai multe.- acesta e primul semn ca esti pe calea cea buna.

Documentandu-te, repetand o anumita activitate, ajungi sa devi expert/a in domeniul respectiv si atunci poti spune ca ti-ai inceput cariera. Expertii sunt cei care se pricep cel mai bine in domeniul lor de activitate si fac tot ceea ce fac din placere.

Un om care spune: Hai sa incerc sa devin expert in IT de exemplu, si nici nu ii place nici nu se pricepe destul, insa este incapatanat si studiaza mult doar pt a putea spune ca si-a gasit nisa in care sa fie expert, s-ar putea sa ajunga sa stie la fel de mult ca alt om, care a devenit expert facand totul din placere, din inertie, imi place sa spun, insa cel de-al doilea va avea cu siguranta mai mult succes si fericire decat primul.

O singura viata avem si noi suntem stapanii asupra ei, indiferent cine se afla langa noi, cata experienta are, cate sfaturi ne da, nimeni nu ne poate obliga sa facem ceva ce nu ne place. Doar propria noastra frica ne impinge sa facem alegeri gresite. Frica de a ne certa cu parintii, frica de a alege un domeniu ce nu pare a ne aduce implinire financiara, frica de a face ceva ce altii nu credeau ca putem face, frica de a incepe totul de la 0, frica de esec si inca o frica care poate aparea, frica de succes. Da, multi oameni se tem ca daca vor avea succes nu vor sti cum sa procedeze mai departe. Nu este o frica de ignorat pentru ca astfel multi dintre cei care castiga la lotto pierd toata suma respectiva cat ai clipi. Datorita fricii de succes si obisnuintei de a avea un trai decent, un trai cu care erau obisnuiti pana atunci revin cat ai clipi in punctul din care au pornit.


Asadar, haideti sa incepem sa facem ceea ce ne place, sa ne intoarcem la comportamentul din copilarie. Atunci faceam totul fara a sta mult pe ganduri, in mod natural, firesc. Si cat de fericiti eram!